Pentru o reabilitare a rugăciunii

Mi s-a întâmplat adesea, în lungi discuții cu oameni care îmbrățișează sincer ateismul, să mă lovesc – după cum este și firesc – de o rezistență teribilă la adresa rugăciunii. Fie i se reproșează lacrima în exces, patetismul duios și afectul fără discernământ, fie este învinuită de mercantilism. Adică, notează ei, bine-credincioșii se așează în genunchi pentru bani, case, mașini, succese la examene și alte asemenea nebunii pământești. De niciuna dintre zguduitoarele acuzații nu mă voi ocupa aici. Ele fac parte din peisajul nostru autohton, mereu animat de extreme și dârz în fața dilemelor de orice fel. Continuă lectura „Pentru o reabilitare a rugăciunii”