Primăvară-vară 2016

Zilele trecute mi-a căzut în mână catalogul primăvară-vară al unei mari companii de modă,  din categoria facem-haine-în-Vietnam-cu-5 Euro/ bucata și am fost surprinsă să descopăr că, în spatele bau-bau-ului exploatator se află o echipă de oameni creativi, onești, cumsecade. Ca mine și ca tine. Întâi de toate, pe prima pagină, ți se promite o călătorie fabuloasă între urban și non-urban, real și fantastic, terestru și celest. Hainele care urmează a-ți fi prezentate evoluează pe o axă imaginară ce leagă aglomerația isterică a orașului de plajele visătoare ale Ibizei, pe unde designerii au cutreierat pentru inspirație. Stilul de viață lejer al insulei i-a ghidat în alegerea țesăturilor, tiparelor, accesoriilor, care nu-s colecții reciclate din alți ani, ci piese noi în conjuncție cu tine. În plus, am aflat că materialele nu sunt banale urzeli, ci ființe vii: denimul se comportă nonșalant vara, iar dantela poate avea o atitudine chic. Continue reading „Primăvară-vară 2016”

Vitrinele

O bună parte din hoinăreala prin oraș se petrece în compania vitrinelor. Înalte, zvelte, bine lustruite, alteori micuțe și încărcate de abțibilduri, ferestrele magazinelor conțin ispite de tot soiul. Trecem pe lângă ele cu aerul că le-am putea neglija oricând, însă magnetismul este atât de puternic încât sfârșim prin a le adulmeca cu nesaț pe fiecare în parte. E ca un diafilm care începe cu buticul din fața blocului, continuă în chioșcurile și covrigăriile de la metrou, se mai înfoaie în magazinele de lux ale marilor bulevarde și sfârșește, în funcție de nevoile de seară ale consumatorului, fie pe rama unei librării dichisite, fie în cadrul animat al vreunui restaurant. Să vrei și nu poți ignora poveștile vitrinelor. Continue reading „Vitrinele”

Criticul iubit

Alex. Leo Şerban ţinea cursuri de film la CESI. Pentru noi, masteranzii din anul I, el era vedeta. Fiecare avea, dacă nu afirmat cu vehemenţă în pauzele de ţigară, măcar schiţat mental, un prototip al personajului. Criticul de cinema iubit, însă distant. Invitatul cu umor, însă prea ocupat să răspundă la e-mailuri. Tipul savuros cu care ai fi vrut să-ţi scrii disertaţia, însă, fără eticheta de „doctor” pe care nu s-a obosit s-o atârne în palmares, misiunea ta devenea imposibilă. În fine, pedagogul despre care nu ştiai „ce-o să-ţi dea la examen”. Care examen s-a dovedit a fi o estetică a minimalismului. Alex. Leo Şerban avea, bănuiesc, o dietetică a discreţiei şi a bunului simţ. Nu ţi-ar fi pretins niciodată colaje de perioade istorice, analize cu bibliografia canonică la purtător sau uimitoare comparaţii între genuri. Avea, cred, şi o rezistenţă de granit împotriva autorlâcului. Continue reading „Criticul iubit”

Iubirea în videoclipurile muzicale

Nu știu dacă ați încercat vreodată să vă uitați la videoclipuri muzicale cu sonorul la minimum. E un exercițiu reconfortant care-ți demonstrează că marii filozofi ai umanității au rătăcit degeaba în căutările lor fiindcă, după o scurtă exilare în spațiul fără suflu, capeți o înțelegere profundă a lucrurilor. Să luăm, de exemplu, iubirea, temă prolifică în climatul compozițiilor de gen. Cînd se apucă să explice sentimentul pe micul ecran, artiștii glisează între sfioșenie și sex-appeal, putere și slăbiciune, căutare și abandon, disperare și extaz. Se reface, la scară mică, spectacolul vieții cotidiene, cu necazurile și satisfacțiile ei. Majoritatea situațiilor evoluează pe axa întîlnire în club – petrecere în budoar, cu protagoniști care joacă toate cărțile seducției. E, de altfel, cazna noastră, a tuturor, de a cuceri prin vorbe și purtări.

Continue reading „Iubirea în videoclipurile muzicale”

Pentru o reabilitare a rugăciunii

Mi s-a întâmplat adesea, în lungi discuții cu oameni care îmbrățișează sincer ateismul, să mă lovesc – după cum este și firesc – de o rezistență teribilă la adresa rugăciunii. Fie i se reproșează lacrima în exces, patetismul duios și afectul fără discernământ, fie este învinuită de mercantilism. Adică, notează ei, bine-credincioșii se așează în genunchi pentru bani, case, mașini, succese la examene și alte asemenea nebunii pământești. De niciuna dintre zguduitoarele acuzații nu mă voi ocupa aici. Ele fac parte din peisajul nostru autohton, mereu animat de extreme și dârz în fața dilemelor de orice fel. Continue reading „Pentru o reabilitare a rugăciunii”